Asteroizi

  Pe data de 1 Ianuarie 1801, Giuseppe Piazzi a descoperit un obiect despre care a crezut mai întâi că este o cometă. Însă după ce i-a fost mai bine determinată orbita, s-a dovedit că nu era o cometă, ci mai degrabă o mică planetă. Piazzi a numit-o Ceres, după zeiţa siciliană a agriculturii. Trei alte mici corpuri cereşti au fost descoperite în următorii câţiva ani. Pe la sfârşitul secolului al 19-lea numărul lor a ajuns la câteva sute.

   Câteva sute de mii de asteroizi au fost descoperiţi până acum, şi li s-au asociat  identităţi temporare. Alte câteva mii sunt descoperite în fiecare an. Fără îndoială, există sute de mii de asteroizi care sunt prea mici ca să fie vizibili de pe  Pământ. Se cunosc 26 de asteroizi cu diametrul mai mare de 200 km. Evidenţa noastră cu privire la cei mai mari asteroizi este aproape completă: cunoaştem probabil 99% din asteroizii cu diametrul depăşind 100 km. Cât despre cei cu diametrul între 10 şi 100 km, au fost  înregistraţi 50% dintre ei. Se cunosc însă foarte puţine date despre cei mai mici asteroizi; probabil există în jur de 1 milion cu mărimea de 1 km.

   Masa totală a asteroizilor nu o depăşeşte pe cea a Lunii.

   243 Ida şi 951 Gaspra au fost fotografiate de nava spaţială Galileo în drumul său spre Jupiter. Misiunea  NEAR a zburat pe lângă  253 Mathilde (stanga) în 27 Iunie 1997, aducând multe imagini. NEAR (acum numita "NEAR-Shoemaker") a intrat pe orbita lui 433 Eros în Ianuarie 1999 şi p&#acircnă acum ne-a trimis o mulţime de imagini şi date. Până acum aceştia sunt singurii asteroizi care au fost studiaţi în amanunţime.

   Asteroidul 1 Ceres este cu mult mai mare decât toate celelalte. Are diametrul de 933 km şi conţine aproximativ 25% din masa totală a celorlalţi asteroizi. Următorii asteroizi ca mărime sunt 2 Pallas, 4 Vesta şi 10 Hygiea care au între 400 şi 525 km în diametru. Toţi ceilalţi asteroizi cunoscuţi au sub 340 km în diametru.

   Există discuţii cu privire la clasificarea asteroizilor, cometelor şi sateliţilor. Există mulţi sateliţi planetari care sunt consideraţi mai curând asteroizi capturaţi. Micii sateliţi ai lui Marte: Deimos şi  Phobos, cei opt sateliţi exteriori ai lui Jupiter, Phoebe, cel mai din exterior satelit al lui Saturn şi poate unii dintre sateliţii descoperiţi mai recent ai planetelor  Saturn, Uranus şi Neptun sunt cu toţii mai asemănători cu asteroizii decât cu sateliţii mai mari. (Imaginea mixată de la începutul paginii arată aproximativ la scară asteroizii Ida, Gaspra, Deimos şi Phobos.)

   Asteroizii sunt clasificaţi într-un număr de tipuri dupa spectrele lor (şi deci şi compoziţia chimică) şi după albedo:

Din cauza deviaţiilor apărute în observaţii, (ex: tipul C, întunecat, este mai greu de văzut) procentajele de mai sus nu sunt reprezentative pentru distribuţia reală a asteroizilor. (Există de fapt mai multe metode de clasificare folosite în prezent.)

 

   Se cunosc puţine date despre densităţile asteroizilor. Dar prin receptarea efectului Doppler asupra undelor radio ajunse pe Pământ de la NEAR, datorat unei (foarte slabe) atracţii gravitaţionale între asteroid şi navă, a putut fi estimată masa asteroidului Mathilde. Surprinzător, densitatea acestuia nu o depăşeşte cu mult pe cea a apei, sugerând că Mathilde nu este un obiect solid, ci mai degrabă un grup compact de fragmente de rocă.

   Asteroizii sunt de asemenea categorisiţi prin poziţia lor în sistemul solar:

Printre cele mai mari concentraţii de asteroizi din Centura Principală, sunt zone relativ goale, cunoscute ca  goluri Kirkwood .Acestea sunt regiuni în care perioada orbitei unui obiect ar fi o fracţie simplă din cea a lui Jupiter. Este probabil ca un obiect având o astfel de orbită să fie accelerat de Jupiter într-o orbită diferită.

   De asemenea există câţiva "asteroizi" (desemnaţi ca  "Centauri") în afara sistemului solar: 2060 Chiron (sau altfel spus 95 P/Chiron) orbitează între Saturn şi Uranus; orbita lui 5335 Damocles se întinde din apropierea lui Marte până după Uranus; 5145 Pholus orbitează de la Saturn până după Neptun. Probabil că există mult mai mulţi, dar astfel de orbite inter-planetare sunt instabile şi pot fi perturbate în viitor. Compoziţia acestor obiecte este probabil mai asemănătoare cu cea a cometelor din Centura Kuiper decât cu cea a asteroizilor obisnuiţi. În particular, Chiron este acum considerat o cometă.

   4 Vesta a fost studiat recent cu HST (stânga). El prezintă un interes particular prin faptul că pare să fi fost diferenţiat pe straturi, ca planetele terestre. Aceasta implică nişte surse de căldură interne în plus faţă de căldura emisă de izotopii radianţi persistenţi care singură nu ar putea să topească un obiect atât de mic. Există şi un gigantic bazin de impact, atât de adânc încât expune mantaua de sub scoarţa externă a asteroidului Vesta.

   Cu toate că nu sunt vizibili cu ochiul liber, mulţi asteroizi pot fi văzuţi cu binoclul sau cu mici telescoape.

Tabelul asteroizilor

Sunt daţi mai jos câţiva asteroizi şi comete, pentru comparaţie. (distanţa este distanţa medie până la Soare în mii de kilometri; masele în kilograme).
Nr.  Nume      Distanţa   Raza     Masa  Descoperitor   Data
---- ---------  --------  ------  -------  ----------  -----
2062 Aten         144514       0.5   ?      Helin       1976
3554 Amun         145710       ?     ?      Shoemaker   1986
1566 Icarus       161269       0.7   ?      Baade       1949
 951 Gaspra       205000       8     ?      Neujmin     1916
1862 Apollo       220061       0.7   ?      Reinmuth    1932
 243 Ida          270000      35     ?      ?           1880?
2212 Hephaistos   323884       4.4   ?      Chernykh    1978
   4 Vesta        353400     265  3.0e20    Olbers      1807
   3 Juno         399400     123     ?      Harding     1804
  15 Eunomia      395500     136  8.3e18    De Gasparis 1851
   1 Ceres        413900     466  8.7e20    Piazzi      1801
   2 Pallas       414500     261  3.18e20   Olbers      1802
  52 Europa       463300     156     ?      Goldschmidt 1858
  10 Hygiea       470300     215  9.3e19    De Gasparis 1849
 511 Davida       475400     168     ?      Dugan       1903
 911 Agamemnon    778100      88     ?      Reinmuth    1919
2060 Chiron      2051900      85     ?      Kowal       1977

Mai  multe despre asteroizi

Probleme deschise


Continut ... Soare ... Corpuri mici ... Kuiper/Oort ... Asteroizi ... Gaspra ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 26 Octombrie 2000