Ganymede

Jupiter III

   Ganymede ("GAN uh meed") este al şaptelea şi cel mai mare dintre sateliţii cunoscuţi ai lui Jupiter. Ganymede este al treilea dintre sateliţii  galileeni.
        orbita:    1,070,000 km de la Jupiter
        diametru: 5262 km
        masa:     1.48e23 kg
   Ganymede a fost un tânăr de o mare frumuseţe din Troia,  pe care Zeus l-a chemat să fie paharnicul zeilor.

   Descoperit de Galileo şi Marius în 1610.

   Ganymede este  cel mai mare satelit din sistemul solar. Are diametrul mai mare decât Mercur însă doar jumătate din masa acestuia. Ganymede este mult mai mare decât Pluto.

   Înainte de întâlnirea lui Galileo cu Ganymede se credea că Ganymede şi Callisto sunt compuse dintr-un nucleu de rocă înconjurat de o manta groasă de apă sau gheaţă, cu suprafaţa din gheaţă (şi ca Titan şi Triton erau la fel). Indicaţii preliminare din datele de pe the Galileo sugerează următoarele: Callisto are o compoziţie uniformă în timp ce Ganymede are o structură diferenţiată pe trei straturi: un mic nucleu din fier sau fier/sulf lichid, înconjurat de o manta de rocă (silicaţi) cu o scoarţă de gheaţă la suprafaţă. Prin urmare, Ganymede pare a fi similar cu Io, în plus având un strat exterior de gheaţă.

   Suprafaţa lui Ganymede este un amestec destul de egal din două tipuri de teren: unul foarte vechi, în regiunile întunecate cu cratere (stânga), şi altul întrucâtva mai nou (dar tot foarte vechi) în  regiunile mai luminoase, cu alternare de văi şi creste (dreapta). Originea lor este în mod sigur tectonică, dar nu se cunosc amănunte. Din acest punct de vedere, Ganymede este mai asemănător cu Pământul chiar decât Venus ori Marte (cu toate că nu există probe ale unor activităţi tectonice recente).

   Recent s-a dovedit de către  HST existenţa unei atmosfere rarefiate de oxigen pe Ganymede, foarte asemănătoare cu cea de pe Europa (însă în mod sigur NU există viaţă).

   Un astfel de teren cu văi şi dealuri se vede şi pe Enceladus, Miranda şi Ariel. Regiunile întunecate sunt similare cu suprafaţa de pe Callisto.

   Un număr considerabil de cratere apare pe ambele tipuri de teren. Densitatea craterelor indică o vârstă de 3 până la  3.5 miliarde de ani, similară cu cea Lunii. Craterele se suprapun sau se intersectează cu sistemele de văi, indicând că şi acestea sunt destul de vechi. Sunt vizibile şi cratere relativ noi, cu urme radiale de materie ejectată (stânga).

   Spre deosebire de cele de pe Lună, craterele sunt destul de plate, lipsite de inelele muntoase şi depresiunile centrale caracteristice craterelor de pe Lună şi Mercur. Aceasta se datorează probabil naturii mai "slabe" a crustei de gheaţă de pe Ganymede, care se deplasează de-a lungul erelor geologice şi aplatizează terenul. Craterele foarte vechi al căror relief s-a estompat, lăsând doar o "fantomă" de crater, sunt cunoscute ca palimpseste (dreapta).

   Primul zbor al lui Galileo pe lângă Ganymede a descoperit că magnetosfera lui Ganymede este încorporată în uriaşa magnetosferă a lui Jupiter. Aceasta s-a generat probabil într-un mod similar cu cea a Pământului: ca rezultat al mişcării materiilor conducătoare din interior.

Mai multe despre Ganymede

Probleme deschise:


Continut ... Jupiter ... Europa ... Ganymede ... Callisto ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei modificări: 31 Octombrie 1997