Glosar


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z


A

acreţie
Acumulare de praf şi gaz în corpuri cereşti de mari dimensiuni, ca stele, planete, luni.
Adams, John Couch 1819-1892
Astronom şi matematician care, la 24 ani, a fost primul care a prezis prezenţa unui corp pe lângă Uranus. Din nefericire, el nu a publicat predicţia sa. Galle a confirmat ulterior existenţa lui Neptun pe baza unor calcule efectuate de Le Verrier. (4k jpg)
albedo
raportul dintre lumina reflectată de un obiect şi lumina incidentă; e o măsură a capacităţii de reflecţie a unui obiect (albedo de 1.0 pentru un obiect care reflectă perfect, 0.0 pentru un obiect care absoarbe lumina)
albedo - caracteristică
Semn distinctiv, luminos sau întunecat pe o suprafaţă care nu e de natură geologică sau topologică.
antipodal  - punct
punctul aflat în partea opusă a unei planete
afeliuu
punctul de pe orbită în care planeta se află la distanţa maximă de  Soare; când este vorba de planete orbitând în jurul Pământului, se foloseşte termenul de  apogeu; se utilizează termenul de apoapsis pentru orbite în jurul altor planete. (opusul lui periheliu)
arcuit
de forma unui arc, curbat
Arago, Dominique François Jean 1786 - 1853
Astronom şi fizician francez directorul Observatorului din Paris care a descoperit fenomenul producerii magnetismului prin rotaţie.
d'Arrest, Heinrich Louis
Astronom danez care l-a ajutat pe Galle la primele lor observaţii ale lui Neptun. După ce au primit poziţia prezisă de Le Verrier, ei şi-au început căutările. Ei au verificat dacă fiecare stea de pe cer se află pe harta lor. La doar câteva minute după ce au început să caute, , d'Arrest a ţipat "Steaua asta nu e pe hartă!" şi şi-a câştigat astfel un loc în cărţile de istorie. (90k jpg)
asteroid
(sau "planetoid") o rocă de mărime medie orbitând în jurul Soarelui, mai mică decât o planetă dar mai mare ca un meteoroit
asteroid - număr
asteroizii primesc o serie când sunt descoperiţi, pentru a se şti în ce ordine au fost descoperiţi. (vezi anexa 5)
atmosfera
= 1.013 bari = 1.03 kg/cm2  presiunea standard la nivelul mării pe Pământ
aurora
strălucire în ionosfera unei planete datorată interacţiunii între câmpul magnetic al planetei şi particulele încărcate provenite de la Soare
aurora boreală
fenomen provocat de  interacţiunea dintre vântul solar, câmpul magnetic al Pământului şi atmosfera superioară. Se produce în emisfera nordică dar un fenomen similar denumit aurora astrală apare şi în emisfera sudică.

B

bar
= 0.987 atmosfere = 1.02 kg/cm2 = 100 kilopascal
Barnard, Edward Emerson 1857-1923
Astronom american, descoperitorul satelitului lui   Jupiter, numit Amalthea şi al stelei Barnard, a doua că distanţă faţă de Soare.
Barsoom
Numele lui Marte în cărţile SF ale lui Edgar Rice Burroughs.
bilion
Am folosit versiunea americană a  "bilion-ului" care înseamnă 1.000.000.000; nu cea britanică.
Bode, Johann Elert 1747-1826
Astronom german, cunoscut pentru falsa "Legea lui Bode, care încerca să explice dimensiunile orbitelor planetare.
bolid
o minge de foc ce produce un boom sonic
Bond, William Cranch 1789-1859
Unul dintre primii astronomi americani importanţi; provenit dintr-o familie săracă, lipsit de educaţie el a ajuns totuşi directorul Observatorului Universităţii Harvard unde a studiat planeta Saturn şi (cu ajutorul lui Lassell) a descoperit satelitul său, Hyperion.
Brahe, Tycho 1546-1601
(cunoscut şi ca Tyge Ottesen) Astronom danez ale cărui precise observaţii au format baza pentru legea mişcării planetare formulată de Johann Kepler. (141k jpg; 38k jpg; mai multe; The Noble Dane: Imagini ale lui Tycho Brahe, de la Muzeul de Istorie a Ştiinţei din Oxford

C

caldera
crater format de o explozie sau prin colapsul unei guri vulcanice.
carbonat
compus chimic conţinând carbon şi oxigen
Cassini, Giovanni Domenico 1625-1712
(cunoscut ca  Jean Dominique) Astronom francez născut în Italia, primul director al Observatorului Regal din Paris; descoperitorul celor patru sateliţi ai lui  Saturn (Tethys, Dione, Rhea şi Iapetus) şi spaţiului dintre inelele sale. (13k jpg; detalii)
catena
lanţ de cratere.
cavus
Depresiune neregulată, cavitate.
chaos
zonă distinctivă de teren variat.
chasma
canion.
Christy, James W.
descoperitorul satelitului Charon al lui Pluto (331k jpg)
cromosfera
nivelul inferior al atmosferei solare situat între fotosferă şi coroană
colles
dealuri mici
coma
praf şi gaz înconjurând nucleul unei  comete active
cometa
un obiect de gheaţă de mărime medie orbitând în jurul Sorelui, mai mic decât o planetă
conjuncţie
O planetă inferioară se spune că este "în conjuncţie inferioară" când se află chiar între Pământ şi Soare. Ea se află "în conjuncţie superioară" când se află pe partea opusă Soarelui faţă de Pământ.. O planetă superioară este "în conjuncţie" când se află pa partea opusă Soarelui faţă de Pământ.. Evident, ea nu poate avea o conjuncţie inferioară. Când Pământul este în conjuncţie inferioară relativ la un observator de pe o planetă superioară se spune că aceasta este în "opoziţie" cu perspectiva Pământului . (diagrama)
Congres
          Parte a Guvernului Britanic care s-a dovedit mult mai ostilă cuceririi spaţiului decât vastitatea acestuia în sine
convecţie
curgerea unui fluid în funcţie de temperatură în prezenţa gravitaţiei; are loc transfer de căldură
Copernicus, Nicolaus 1473-1543
Astronom polonez/german care a formulat teoria heliocentrică prin care Pământul şi celelalte planete se învârt în jurul Soarelui. Foarte controversată la vremea enunţ ării ei, datorită viziunii Ptolemeice având peste 1000 de ani vechime a fost puternic combătută de filozofie şi religie. (Trebuie notat că ideea heliocentrică a fost enunţată prima dată de Aristarcus din Samos în secolul 3 înainte de Cristos) (470k html/gif; 12k gif; 129k jpg; detalii)
coroana
element de formă ovală
corona
nivelul superior al atmosferei solare, caracterizat de o densitate scăzută şi temperaturi mari (> 1.0E+06 K).
coronagraf
telescop special care stopează lumina Soarelui pentru a putea observa atmosfera solara
crater
depresiune formată în urma impactului cu un meteoroid; depresiune în jurul gurii unui vulcan.

D

densitate
mărime măsurată în grame pe centimetru cub sau kilograme pe litru; apa are o densitate de 1.0; oţelul de 7.9;
dezastru
folosit cu precădere atunci când este vorba despre un impact al unui asteroid
disc
suprafaţa vizibilă a Soarelui (sau a unui corp ceresc)
doppler  - efectul
(Christian Doppler 1803-1853) schimbare a lungimii de undă a sunetului / luminii datorată mişcării sursei, receptorului sau amândurora (detalii )
dinozauri
reptile mari care au trăit în mezozoic (acum 230 - acum 65 milioane de ani) care au dispărut se pare în urma impactului Pământului cu un
 asteroid sau cometă de foarte mari dimensiuni.
direct
rotaţie sau mişcare orbitală în sens invers acelor de ceasornic; opusă mişcării retrograde. Se foloseşte câteodată termenul de "progradă" .
dorsum
creastă.

E

excentricitate
excentricitatea unei elipse (orbita planetelor) este raportul dintre focar şi axa mare. Se poate exprima ca (ra-rp)/(ra+rp) unde ra este apoapsa şi rp este periapsa.
erupţie efusivă
erupţie vulcanică silenţioasă care scoate la suprafaţă lava bazaltică cu viteza mică (erupţiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive)
 
Einstein, Albert 1879-1955
Fizician german/american care a  dezvoltat Teoriile Relativităţii care, împreună cu mecanica cuantică stau la baza fizicii moderne. (Vezi fuziune, viteza luminii) (96k gif)
elipsă
oval. Forma orbitelor planetelor a fost descoperită de Johann Kepler folosind obervaţiile lui Tycho Brahe.
erg/sec
= 1e-10 kilowaţi.
erupţie explozivă
erupţie puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanţe uriaşe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflaţi în apropiere de locul erupţiei
exponenţială  - notaţia
"1.23e4" înseamnă "1.23 înmulţit cu 10 la puterea 4" sau 12,300; "5.67e-8" înseamnă  "5.67 împărţit cu 10 la puterea 8 sau 0.0000000567.

F

faculă
punct luminos.
farrum
structură plată
filament
strat de gaz rece situat deasupra fotosferei, care pare întunecat dacă e văzut  dinspre  Soare; un filament de pe limb-ul Soarelui în emisie văzut pe cerul întunecat se numeşte proeminenţă.
fisură
deschidere îngustă sau spărtură de o lungime şi adâncime considerabile.
flacără
erupţie bruscă dezvoltând o energie puternică, ce durează minute sau chiar, când sunt emise radiaţii şi particule.
flexus
structură liniară.
fluctus
teren şerpuit.
fossa
depresiune lungă, îngustă.
fotosfera
Parte vizibilă pe suprafaţa Soarelui; petele solare şi faculae sunt observate în zona fotosferei.
Franklin, Benjamin 1706-1790
Om de ştiinţ ă american ce a jucat un rol important în Revoluţia Americană şi care a participat la realizarea Constituţiei. A realizat o serie de inovaţii ştiinţifice de natură practică.
fuziunea nucleară
Proces nuclear în care mai mulţi nuclei mici se combină pentru a da naştere unuia mai mare a cărui masă este uşor mai mică decât suma celorlalţi. Diferenţa este convertită în energie prin celebra formulă a lui Einstein E=mc2. Aceasta este sursa energiei Soarelui, deci (aproape) a întregii energii a Pământului.

 

G

Gaia  - ipoteza
numită după zeiţa greacă a Pământului Gaea, spune că Pământul trebuie privit ca un organism viu şi că procesele biologice stabilizează mediul. A fost prima dată formulată de biologul britanic James Lovelock în 1969.
Galle, Johann Gottfried 1812-1910
Astronom german care împreună cu Heinrich Louis d'Arrest, a realizat primele observaţii asupra lui  Neptun bazate pe calculele lui Le Verrier. Deşi Galle a observat primul planeta Neptune, descoperirea să îi e atribuita lui  Adams (care a realizat calculele anterioare) şi lui Le Verrier.
Lunile Galileene
Cele 4 luni mari ale lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede şi Callisto; descoperite independent de  Galileo şi Marius. (Galileo a propus ca ele să fie numite  Stele Mediceene, în onoarea lui Cosimo II de Medici; numele actuale au fost atribuite de Marius)
Galileo Galilei 1564-1642
Astronom şi fizician italian. Primul care a folosit un telescop pentru a studia stelele. Descoperitorul primilor sateliţi ai unui corp extraterestru. A fost un susţinător puternic al teoriei  heliocentrice a lui Copernic. Biserica a reacţionat declarându-l eretic. Biserica a continuat să-şi susţină poziţia proprie timp de 350 ani şi Galileo a fost exonerat abia în 1992. (16k gif; 136k jpg)
gegenschein
un contur luminos rotunjit sau alungit la 180 grade de Soare. Numit şi  counterglow.
George III 1738-1820
Regele Marii Britanii şi Irlandei (1760-1820). Politica sa a dus la Revoluţia din 1776
gheaţă
termen utilizat de oamenii de ştiinţă cu referire la apă, metan şi amoniac, acestea găsindu-se în stare solidă în afara sistemului solar.
orbită geosincronă
o orbita  directă, circulară, cu mică înclinaţie în care viteza satelitului coincide cu viteza planetei. Un vehicul spaţial pare să stea în aceeaşi poziţie undeva deasupra suprafeţei planetei
granulaţie
textură de mici celule pe suprafaţa Soarelui cauzată de mişcările convective ale gazului solar fierbinte.
efectul greenhouse
creştere de temperatură cauzată de absorbţia de radiaţie solară când radiaţia termică emisă e blocată de atmosferă. Foarte importantă pe Venus şi Pământ, foarte slab prezentă pe Marte.

H

Hale, George Ellery 1868-1938
Astronom american care a fondat observatoarele Yerkes, Mt. Wilson şi Palomar(72k gif)
Hall, Asaph 1829-1907
Astronom american care a descoperit cei doi sateliţi ai lui Marte, Deimos şi Phobos.
Halley, Edmond 1656-1742
Astronom englez care a aplicat legile mişcării formulate de Newton datelor istorice existente pentru comete şi a prezis corect reapariţia cometei care acum îi poartă numele (12k jpg; detalii)
heliocentric
Având Sorele în centru, vezi Copernic, Kepler, Galileo.
heliopauza
punctul în care vântul solar intersectează mediul solar sau vântul solar al altor stele
heliosfera
spaţiul dintre marginile heliopauzei date de  Soare şi sistemul solar
Herschel, Sir William 1738-1822
Astronom britanic care a descoperit Uranus şi a catalogat mai mult de 800 stele duble şi 2,500 de nebuloase. (365k html/gif)
Hubble, Edwin Powell 1889-1953
Astronom american ale cărui observaţii au dovedit că galaxiile sunt "universuri insulă" şi nu nebuloase în interiorul propriei noastre galaxii.
Aceasta a constituit relaţia liniară dintre distanţa galactică şi viteza cu care ea se mişcă. Telescopul Hubble este numit în onoarea sa. (133k html/gif; 60k gif; bio material)
Huygens, Christiaan 1629-1695
Fizician olandez şi astronom care a descris natura inelelor lui Saturn (1655) şi care a descoperit satelitul său numit Titan;

I

înclinaţie
constituie unghiul dintre planul orbitei unei planete şi  ecliptică; înclinaţia unei orbite a unui satelit este unghiul dintre planul orbitei sale şi planul ecuatorului principal.
Inchiziţie
Curte de Justiţie Catolică din timpul Renaşterii care condamna ereticii
interplanetar - câmpul magnetic (IMF)
câmpul magnetic dat de  vântul  solar.
ionosfera
regiune de particule încărcate în atmosfera superioară a unei planete; zona de atmosferă a Pământului începând de la o altitudine de 25 mile şi până la 250 mile.

J

K

Keeler, James E. 1857-1900
Astrofizician american, descoperitorul spaţiului îngust şi întunecat dintre inelul A al lui Saturn; cel de-al doilea director al Observatorului Lick.  Keeler a fost privat (accidental probabil) de a deveni celebru pentru descoperirea sa când inelul A a primit numele de "Diviziunea Encke". Encke a descoperit anterior o extensie în contrast cu inelul A, numită acum Minimul Encke. Pe de altă parte s-ar putea ca acest spaţiu să fi fost observat deja înainte de către Francesco De Vico, William Lassell şi William R. Dawes.
Kelvin (K)
Gradul 0 Kelvin constituie zero-ul absolut; H2O se topeşte la 273 K (= 0° C = 32° F); H2O fierbe la 373 K (= 100° C = 212° F). (dezvoltat de William Thomson).
Kepler, Johannes 1571-1630
Astronom şi matematician german considerat a fi fondatorul astronomiei moderne. Folosind datele puse la dispoziţie de către Tycho Brahe, Kepler a formulat celebrele trei legi ale mişcării planetare. Ele includ o formulare cantitativă a teoriei lui Copernic conform căreia plantele se învârt în jurul Soarelui (16k jpg; 86k jpg; detalii; detalii)
kilogram (kg)
= 1000 grame = 2.2 pounzi, masa unui litru de apă
kilometru (km)
= 1000 metri = 0.62 mile.
Kowal, Charles T. 1940-
Astronom american care a descoperit Leda si  obiectul cometă 2060 Chiron (95 P/Chiron).
Kuiper, Gerard 1905-1973
Astronom american născut în Olanda, cunoscut mai ales pentru studiul său despre suprafaţa  Lunii,  a descoperit Miranda şi Nereid, a descoperit că există atmosferă pe Titan.

L

labes
alunecare de teren.
labirint
o intersecţie de văi.
lacus
lac.
Lagrange, Joseph Louis 1736-1813
Matematician şi astronom francez de origine italiană (Giuseppe Luigi Lagrangia) şi-a adus aportul la studiul mecanicii corpurilor cereşti.(5k gif)
Lagrange  - puncte
Lagrange a arătat că 3 corpuri pot fi aşezate în vârfurile unui triunghi echilateral care se roteşte în planul său. Dacă unul din corpuri e suficient de masiv faţă de celelalte două, configuraţia este aparent stabilă.
Astfel de corpuri sunt denumite Troiani. Primul vârf  este punctul  L4; al doilea este L5. Colineare cu corpul masiv sunt L1, L2 şi L3, aflate în echilibru instabil şi pot fi utilizate pentru plasarea de vehicule spaţiale, ca de exemplu SOHO. (detalii,  detalii)
Lassell, William 1799-1880
Astronom britanic, descoperitorul celui mai mare satelit al lui Neptun, denumit Triton şi, cu ajutorul lui Bond, descoperitorul satelitului Hyperion al lui Saturn .
Le Verrier, Urbain Jean Joseph 1811-1877
Matematician francez ale cărui predicţii despre o planetă încă nedescoperită (Neptun) care provoacă perturbări ale orbitei lui Uranus, au fost confirmate de către  Galle. Cu toate acestea Adams a făcut observaţii similare anterior, fără a le publica însă.
lidar
instrument similar radarului care operează în spectrul vizibil.
limb
marginea exterioară a unui  disc al unui corp ceresc
an-lumină
= 9.46053e12 km (= 5,880,000,000,000 mile = 63,239 AU); distanţa parcursă de lumină într-un an.
linie
marcaj prelung, alungit.
litru
= 1000 cm3
Lowell, Percival 1855-1916.
Astronom american care a pus bazele Observatorului din Arizona (1894), unde studiile sale despre Marte l-au condus la concluzia că marcajele liniare (observate iniţial de Schiaparelli) de pe suprafaţă sunt "canale" şi deci că pe planetă se află fiinţe inteligente. Succesorii săi au descoperit ulterior  Pluto. (26k gif)
lumina zodiacală
O rază îngustă de lumină perturbată de  praf interplanetar, de-a lungul planului ecliptic.
luna - ca durată
Perioada medie scursă între 2 luni pline succesive, egală cu 29 zile 12 ore 44 minute. Se mai numeşte luna sinodică.

M

macula
punct întunecat.
magnetosfera
regiune în spaţiu unde câmpul magnetic al unei planete este mai mare decât cel produs de vântul solar
magnetotail
Porţiune din magnetosfera unei planete îndepărtate de Soare de către vântul solar
magnitudine
Grad de luminozitate al unui corp ceresc, măsurat pe o scară numerică pe care cea mai luminoasă stea are magnitudinea de -1.4 şi cea mai puţin vizibilă stea are magnitudinea 6. Pierderea unei unităţi pe această scară reprezintă o creştere de luminozitate cu un factor de 2.512. Se mai numeşte magnitudine aparentă.
Marius, Simon 1573-1624
(cunoscut ca. Mayr) Astronom german care a dat numele lunilor Galileene ale lui Jupiter numele lor. El şi Galileo au pretins că le-au descoperit în 1610, şi probabil că au făcut-o separat, independent unul de celălalt. Marius a fost de asemenea primul care a observat  Andromeda Nebula cu un telescop şi unul dintre primii care au observat  petele solare. (detalii)
mensă
vârf turtit.
metal
Termen folosit de astrofizicieni pentru a denumi toate elementele cu excepţia hidrogenului şi heliului (diferă de noţiunea chimică de metal !)
meteor
(stea călătoare, stea căzătoare) o dâră luminoasă pe cer provocată de intrarea în atmosfera Pământului a unui meteoroid sau a unei mici particule de gheaţă. Cele de mari dimensiuni se numesc mingi de foc sau bolizi
meteorit
o rocă de origine extra-terestră existentă însă pe Pământ
meteoroid
o rocă mică  orbitând în jurul Soarelui, mai mică decât un asteroid
milibar
1/1000 dintr-un bar. Presiunea standard pentru nivelul mării este aproximativ de 1013 milibari.
minge de foc
un meteor mai luminos decât o magnitudine de -3
mons
munte (plural: montes)

N

Neujmin, Grigoriy N.
Astronom ucrainean, descoperitorul asteroidului 951 Gaspra.
neutrino
Particulă fundamentală presupusă a fi produsă în număr foarte mare de către reacţiile nucleare din stele. Sunt foarte greu de detectat deoarece majoritatea trec de Pământ fără să interacţioneze cu acesta.
Newton, Isaac 1642-1727
Om de ştiinţă englez, descoperitorul legilor clasice de  mişcare şi gravitaţie. (10k jpg)
Nicholson, Seth Barnes 1891-1963
Astronom american, descoperitorul lui  Lysithea, Ananke, Carme şi Sinope; a realizat şi studii importante privind petele solare

O

oceanus
"ocean"
Oort, Jan Hendrik 1900-1992
Astronom olandez care a adus o contribuţie importantă la cunoştinţele despre structura şi rotaţia galaxiei noastre. A studiat şi cometele. Rezultatul muncii sale e dat de teoria general acceptată conform căreia Soarele este înconjurat de un nor de "comete" numit  Norul Oort, din care părţi sunt aruncate violent în sistemul solar ca şi comete. (detalii;142k gif)
opoziţie
O planetă superioară se spune că este în opoziţie când este direct pe partea opusă Pământului faţă de Soare. Uzual aceasta este şi distanţa minimă la care planeta se apropie de Pământ şi când este cel mai vizibilă. (diagramă)
ovoid
în formă de ou, oval

P

palus
plan de dimensiuni mici
parsec
= 206265 AU = 3.26 ani lumină
patera
crater puţin adânc
penumbră
regiunea exterioară a petei solare.
periheliu
Punctul în care orbita unei planete se apropie la maxim de Soare. Când se referă la Pământ se foloseşte termenul de perigeu ;termenul de periapsis e folosit pentru orbite în jurul altor planete. (opusul lui  afeliu)
Perrine, Charles Dillon 1867-1951
Astronom argentinian/american care a descoperit Himalia şi Elara.
perturbaţie
Cauzează devierea unei planete sau a unui satelit de la mişcarea obişnuită pe orbita sa.
plage
Regiuni luminoase văzute în cromosfera solară .
planete minore
Termenul oficial folosit pentru asteroizi.
Piazzi, Giuseppe 1746-1826
Astronom născut în Italia. A devenit călugăr teatin, profesor de teologie la Roma (1779) şi profesor de matematică la Academia din Palermo(1780).A construit observatorul din Palermo în 1789, a publicat un catalog de stele (1803, 1814) , a descoperit prima planetă minoră, Ceres. (detalii)
Pickering, William Henry 1858-1938
Astronom american. Fotografiile sale făcute lui Marte, printre primele obţinute vreodată, au constituit baza contraargumentării observaţiilor lui
 Lowell în legatură cu presupusele canale de pe Marte. A descoperit Phoebe.
pitic alb
Stea albă cu o temperatură de suprafaţă crescută şi cu luminozitate intrinsecă scăzută cu masa aproximativ egală cu a Soarelui dar cu o densitate mult mai mare.
pitic maro
Un obiect care are o masă între 0.013 şi 0.080 din cea a Soarelui (13 până la 80 de ori masa lui Jupiter: prea mic pentru o fuziune nucleară dar destul de mare pentru o fuziune cu deuteriu. Sunt mai mari decât planetele dar mai mici decât stelele.
planetă
Obiect orbitând o stea şi care nu e un pitic maro dar este mai mare decât un asteroid. Sună cumva ambiguu, căci în sistemul nostru solar, planeta ar însemna una dintre Mercur, Venus, Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Toate planetele cunoscute orbitează alte stele deci ambiguitatea nu există. Dar când este vorba despre a descoperi planete terestre şi obiecte mai mici, devine necesară o definire mai exactă a termenului.
planeta inferioară
Mercur şi Venus se numesc planete inferioare căci orbitele lor sunt mai apropiate de Soare decât orbita Pământului (Celelalte se numesc planete superioare)
planeta superioară
Planetele Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto se numesc planete superioare pentru că orbitele lor se află mai departe de Soare decât orbita Pământului (Mercur şi Venus se numesc planete"inferioare")
planiţia
plan jos.
planum
platou, plan înalt.
Pope, Alexander 1688-1744
Scriitor englez cunoscut pentru poemele sale satirice din The Rape of the Lock şi The Dunciad.
proeminenţă
contur de gaz rece în coroana solară care pare luminoasă când este văzută pe fondul întunericului spaţiului.
promontoriu
cap, porţiune de Pământ proeminentă
Ptolemy 87-150
(cunoscut ca şi Claudius Ptolemaeus) Astronom, matematician şi geograf alexandrian care a pus bazele propriului studiu astronomic plecând de la ideea că toate corpurile cereşti se învârt în jurul Pământului. (10k gif; more)

Q

R

rază cosmică
particulă extrem de puternic încărcată energetic
regio
regiune
Relativitate, teoria
descriere mai precisă a mişcării corpurilor în câmpuri magnetice puternice sau în vecinătatea vitezei luminii decât mecanica newtoniană. Toate experimentele efectuate până în prezent dovedesc o mare acurateţe. (Curios, Einstein a primit Premiul Nobel în 1921 nu pentru teoria Relativităţii ci pentru studiul din 1905 asupra efectului fotoelectric) (detalii la site-ul Spacetime Wrinkles)
rezoluţie
cantitatea de detalii prezente într-o imagine; o rezoluţie mică ne privează de capacitatea de a înregistra detaliile, una crescută nu.
rezonanţă
Stare a unui obiect care orbitează şi este periodic supus unor perturbări gravitaţionale de către un alt obiect.
reticulum
model (textură) reticular(ă) (ca o reţea)
retrograd
Rotaţie sau mişcare orbitală în sens contrar acelor de ceasornic văzută de deasupra polului nord (opusul lui direct). Polul Nord este cel situat de aceeaşi parte a eclipticii ca şi Polul Nord al Pământului.
rift - vale
vale prelungită formată prin deplasarea unor blocuri din învelişul unei planete, aproximativ paralele.
rimă
fisură.
Roche - limită
Distanţa minimă la care un fluid poate orbita fără ca forţele tidale să îl "rupă". Un corp solid poate orbita atâta timp cât forţele tidale nu depăşesc puterea sa structurală Limita Roche se calculează cu ecuaţia

RL = 2.456*R*(p'/p)(1/3)

unde p' este densitatea planetei, p densitatea satelitului, R este raza planetei (detalii)

rupes
creastă produsă de eroziuni.

S

scarp
creastă alungită produsă de eroziuni.
Schiaparelli, Giovanni Virginio 1835-1910
Astronom italian care în 1877 a observat primul "canalele" de pe Marte El a crezut că este vorba despre un model ce cuprinde o serie de linii care se intersectează într-un mod complicat. A numit aceste linii 'canali' (în italiana) de fapt "canale". Ciudat de drepte, s-a crezut că este vorba despre nişte structuri artificiale şi de aceea, aceste canale au făcut furori la momentul descoperirii lor. Speculaţii privind posibilitatea existenţei unor fiinţe inteligente s-au răspânadit rapid în presă. Chiar şi astronomii au fost tentaţi să susţină această posibilitate. Primul dintre aceştia a fost Percival Lowell, cel care a dus mult mai departe presupunerile lui Schiaparelli.
scopulus
creastă neregulată produsă de eroziuni.
semimajor - axă
Axa semimajoră a unei elipse este 1/2 din lungimea axei majore, care la rândul ei este un segment ce trece prin focare şi care are capetele pe elipsă. Axa semimajoră este şi distanţa medie de la planetă la primara sa.Periapsa şi apoapsa pot fi calculate din axa semimajoră şi din  excentricitate prin formulele rp = a(1-e) şi ra = a(1+e).
Shakespeare, William 1564-1616
Dramaturg şi poet englez autor a numeroase skit-uri.
satelit păstor
Satelit ce restrânge extinderea inelului planetar prin forţele gravitaţionale.(vezi Pandora pentru o imagine interesantă)
sideral
legat de stele. Rotaţia siderală este măsurată relativ la stele şi nu relativ la Soare.
siderală - luna
Perioada medie a unei mişcări de revoluţie a lunii în jurul Pământului, relativ la o stea fixă, egală cu 27 zile, 7 ore, 43 minute în unităţi de timp solar.
 
silicat
compus chimic conţinând silicon şi oxigen
sinus
un golf ceva mai mic
solar - ciclul
Numărul de evenimente solare  sau variaţia cvasi-periodică în frecvenţă a acestora (11 ani)
solară  - nebuloasa
Nor de gaz şi praf care a început să se dezintegreze acum 5 bilioane de ani pentru a forma sistemul solar
solar - vântul
flux de gaz şi particule încărcate energetic, majoritatea protoni şi electroni --plasmă-- care vine de la Soare . Viteza sa ajunge la 350Km/sec.
spicules
modele care seamănă cu firele de iarbă, văzute în atmosfera solară
stelară - clasificarea
Stelele primesc un nume format dintr-o litera şi un număr ce exprimă natura liniilor spectrale, care corespund grosier temperaturii de suprafaţă. Clasele în care sunt împărţite sunt: O, B, A, F, G, K, şi M. O pentru stelele cele mai fierbinţi, M pentru cele mai reci. Numerele sunt utilizate doar pentru a împărţi clasele mari în subdiviziuni. Stelele de clase O şi B sunt foarte rare şi luminoase. Stelele de clasa M sunt des întâlnite dar slabe ca intensitate luminoasă. Soarele face parte din clasa G2.
sublimare
trecerea unui corp din stare solidă direct în stare gazoasă, fără a trece prin faza intermediară de lichid.
sulcus
şanţuri şi creste subparalele
pată solară
zonă întunecată ce poate fi văzută pe suprafaţa fotosferei de pe Soare . Sunt de fapt concentrări de flux magnetic, de obicei apare în clustere sau grupuri. Pare întunecată deoarece este mai rece decât fotosfera care o înconjoară.
sincronă - raza orbitei
Raza orbitală pentru care perioada orbitală a unui satelit e egală cu perioada rotaţională a planetei. Un satelit sincron cu o înclinaţie orbitală zero (aflată în acelaşi plan cu ecuatorul planetei) rămâne fixă pe cer din perspectiva unui observator aflat pe suprafaţa planetei (aceste orbite sunt folosite frecvent pentru plasarea sateliţilor pentru comunicaţii)
sincronă - rotaţia
Se spune despre un satelit atunci când rotaţia sa în jurul axei coincide cu rotaţia orbitei sale în jurul primarei sale. Aceasta înseamnă că satelitul stă întotdeauna cu acceaşi emisferă spre primara să (de exemplu Luna). Faţa anterioară e întotdeauna îndreptată spre direcţia de mişcare a satelitului, iar cealaltă rămâne tot timpul în spate. Majoritatea sateliţilor din sitemul solar se rotesc sincron.

T

tânăr
Folosit pentru a descrie suprafaţa unei planete de origine recentă, Suprafeţele tinere conţin un număr relativ restrâns de cratere de impact şi sunt de obicei variate şi neregulate( în contrast cu o suprafaţă veche). Suprafeţele Pământului şi cea a lui Io sunt tinere, cele ale lui Mercur şi Callisto sunt vechi.
tectonic
deformare ce acţionează asupra crustei (învelişului) unei planete.
terminator
Linia despărţitoare dintre porţiunea luminată şi cea întunecată de pe discul unei planete sau al unui satelit.
terra
porţiune extinsă de Pământ
tessera
porţiunea poligonală texturată(cu un "model") de teren
tholus
deal sau munte ascuţit
Thomson, William 1824-1907
cunoscut ca Lord Kelvin, fizician britanic ce a dezvoltat scara de temperatură Kelvin. A supervizat şi instalarea unui cablu trans-Atlantic (10k gif)
încălzire tidală
încălzire produsă de frecarea din interiorul unui satelit datorată forţei de atracţie exercitată de planeta părinte şi de alţi sateliţi vecini.
Tombaugh, Clyde 1906-1997
Astronom american, descoperitorul lui Pluto. (detalii, detalii, 4k gif)
Trekkie
(sau "Trekker") suporter al programului SF Star Trek.
Troian
Obiect orbitând în punctele Lagrange un alt obiect mai mare. Numele e de fapt o generalizare provenită de la numele unora dintre cei mai mari  asteroizi în punctele Lagrange ale lui Jupiter: 588 Achilles, 624 Hektor, şi 911 Agamemnon. Sateliţii lui Saturn  Helene, Calypso şi Telesto sunt şi ei numiţi  Troiani.

U

umbră
regiunea centrală, întunecată a  unei pete solare.
undae
dune, valuri.
unitate astronomică (AU)
= 149,597,870.691 km; distanţa medie de la Pământ la Soare. 1 AU este o distanţă mare, cu 160Km/oră ar fi nevoie de peste 100 ani ca să străbatem 1 AU
uriaş roşu
Stea care are o temperatură de suprafaţă scăzută şi un diametru relativ mare la cel al Soarelui.

V

vallis
vale sinuoasă
Van Allen, James A.
Fizician american care a descoperit centura radioactivă a  Pământului ce îi poartă acum numele unui instrument aflat la bordul primului satelit american, Explorer 1.
vastitas
terenuri joase, răspândite pe spaţii largi.
vechi
suprafaţa planetară modificată de un număr mare de impacturi. Craterele de pe suprafaţă dovedesc vârsta ei (comparativ cu tânăr).
Verne, Jules 1828-1905
Scriitor francez considerat fondatorul SF-ului modern. Printre romanele sale se numără "Călătorie spre centrul Pământului" şi "De la Pământ la Lună"
viteza luminii
= 299,792,458 metri/sec (186,000 mile/secundă). Teoria Relativităţii a lui Einstein arată că nimic nu poate călători cu viteză mai mare decât cea a luminii.
volatil
Se referă la substanţe gazoase în condiţii obişnuite. În astronomie se referă la hidrogen, heliu, apă, amoniu, dioxid de carbon, metan.

W

X

Y

Z


Alte Glosare


Continut ... Pledoarie ... Glosar ... Anexe ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 3 August 2001