243 Ida şi Dactyl

   243 Ida este un asteroid Koronis orbitând în jurul Soarelui între Marte şi Jupiter:

        orbita: 	270,000,000 km de la Soare (aproximativ)
        dimensiune:  	58x23 km
   Ida a fost o nimfă care l-a crescut pe Zeus (Jupiter). Ida este de asemenea numele unui munte în insula Creta, locul unui sanctuar şi peştera unde se spune că Zeus a crescut.

   Cel de-al doilea dintre cei trei asteroizi care au fost observaţi până acum îndeaproape, Ida a fost descoperit pe 28 august 1993, de către sonda Galileo aflată în calatoria sa spre Jupiter.

   Ida are un satelit! (punctul mic din dreapta imaginii de sus.) Este primul satelit natural descoperit al unui asteroid. Provizoriu desemnat ca"1993 (243) 1", ulterior însă a primit numele de Dactyl (desemnat definitiv ca "(243) Ida I") în septembrie 1994. Numele provine de la Dactyli, un grup de personaje mitologice care au trăit pe muntele Ida şi care l-au protejat pe Zeus. Alte informaţii arată că Dactyli ar fi copiii nimfei Ida şi ai lui Zeus.

   Dactyl (în dreapta) are cam 1.6 x 1.2 km, e surprinzător de rotund pentru un corp ceresc atât de mic. Orbitează la 90 Km de Ida.

   Descoperirea prin care unul din doi asteroizi observaţi de aproape sunt de fapt un sistem binar a redeschis o veche dezbatere despre frecvenţa asteroizilor binari. Dar mai multe informaţii sunt încă necesare înainte de a rezolva efectiv controversa.

   Aplicarea legii a treia a lui Kepler pentru orbita lui Dactyl ne dă informaţii estimative  despre  masa şi densitatea lui Ida. Aceasta se încadrează între 2,2 şi 2.9 g/cm3 (poate un pic mai mult), destul de imprecisa însă pentru ca orbita lui Dactyl nu este cunoscută exact.

   S-a crezut iniţial că Ida este un asteroid de tip S , ca şi Gaspra, compus din nichel, oţel şi silicaţi. Dar o densitate de 2,9 este prea mică pentru a accepta această ipoteză. E foarte pluzibil însă ca Ida să aibă o compoziţie care include meteoriţi obisnuiţi.

   Interesant este că, în timp ce spectrul lui Ida şi Dactyl sunt foarte asemănătoare ele sunt totuşi foarte diferite în acelaşi timp; Dactyl nu e doar o bucată de Ida. Se crede că sistemul binar s-a format în timpul unei coliziuni care a dus la naşterea familiei Koronis.

   Suprafeţele lui Ida şi Dactyl sunt puternic afectate de cratere şi par foarte vechi. Dar calcule dinamice arată că întreaga familie Koronis e relativ tânără. Asemenea calcule arată de asemenea că obiecte de mărimea lui Dactyl pot să nu supravieţuiască mai mult de circa 100 milioane ani. Poate că acele cratere s-au format atunci când a luat naştere familia Koronis şi nu acum 4 milioane de ani în urmă aşa cum se crede când este vorba de obicei de asemenea suprafeţe.

   Galileo a măsurat variaţii în intensitatea câmpului magnetic când a trecut pe lângă Ida (un efect similar există la Gaspra). Asta indică un posibil conţinut de substanţă magnetică, deşi densitatea este prea mică pentru a indica în compoziţie vreun metal, ca în cazul unui meteorit.

Mai multe despre Ida şi Dactyl

Probleme


Continut ... Soarele ... Corpuri mici ... Gaspra ... Ida ... Mathilde ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 26 Octombrie 2000