Mercur

Mesagerul înnaripat

   Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare şi a 8-a ca mărime. Mercur este mai redusă ca diametru chiar decât Ganymede şi Titan dar e mai masivă.

        orbită:   57,910,000 km (0.38 UA) de Soare
        diametru: 4,880 km
        masă:     3.30e23 kg

   În mitologia romană Mercur e considerat zeul comerţului, călătorilor, echivalentul roman al zeului Hermes, mesagerul Zeilor. Numele se datorează probabil mişcării rapide a planetei.

   Mercur e cunoscut din timpul sumerienilor (mileniul 3 înainte de Cristos). A primit două nume din partea grecilor: Apollo ca stea a dimineţii şi Hermes ca stea a serii. Astronomii greci ştiau totuşi că e vorba de un singur astru. Heraclit credea că Mercur şi Venus orbitează Soarele, nu Pământul.

   Mercur a fost vizitat de o singură navetă spaţială, Mariner 10. Ea a zburat de trei ori, în 1974 şi 1975. Doar 45% din suprafaţă a fost studiată şi, din nefericire, este prea aproape de Soare pentru a obţine imagini cu HST.

   Mercur are o orbită puternic excentrică; la periheliu e la doar 46 milioane km de Soare dar la afeliu este la 70 milioane Km. Periheliul are o mişcare de rotaţia foarte lentă. Astronomii din sec.19 au făcut observaţii foarte precise ale parametrilor orbitali ai lui Mercur dar nu i-au putut explica folosind mecanica newtoniană. Diferenţele minore între valorile obţinute şi cele prezise au constituit o problemă un timp îndelungat. Se credea că o altă planetă (numită Vulcan) există în apropierea lui Mercur. Răspunsul real s-a dovedit a fi mai dramatic însă: Teoria Relativităţii Generalizată a lui Einstein! Explicarea cu ajutorul acesteia a mişcării lui Mercur a contribuit decisiv la acceptarea teoriei.

   Până în 1962 se credea că “ziua” lui Mercur coincide cu “anul” său, şi că se află tot impul cu aceeaşi parte sprea Soare tot timpul, precum Luna faţă de Pământ. Presupunerea s-a dovedit falsă în 1965 cu ajutorul radarelor doppler. Se ştie că Mercur se roteşte de trei ori în 2 ani. Mercur este singurul corp din sistemul solar care are o rezonanţă orbitală/rotaţională cu o raţie diferită de 1:1.

   Acest fapt şi excentricitatea puternică a luii Mercur produce efecte ciudate pentru un observator al suprafeţei lui Mercur. La anumite longitudini un observator vede Soarele răsăring şi apoi i se pare că acesta creşte în diametru pe măsură ce se deplasează spre zenit. Acolo unde Soarele pare că se opreşte, efectul se inversează şi acum pare că el descreşte ca dimensiuni. Toate acestea în timp ce stelele se mişcă de 3 ori mai repede pe cer. Observatori aflaţi în alte locaţii sunt martorii altor imagini, la fel de ciudate însă.

   Temperatura variază pe Mercur între 90 K şi 700 K. Temperatura pe Venus e uşor mai ridicată dar foarte stabilă.

   Mercur se aseamănă destul de mult cu Luna: suprafaţa sa e puternic afectată de cratere şi foarte veche; nu are plăci tectonice. Pe de altă parte, Mercur este mult mai densă dect Luna (5.43 gm/cm3 faţă de 3.34). Mercur e a doua planetă (mare)ca densitate în sistemul solar, după Pământ. De fapt , desnitatea Pământului se datorează şi compresiei gravitaţionale. Fără aceasta, Mercur ar fi cea mai densă planetă din sistemul solar. Asta indică prezenţa unui nucleu de fier mai mare decât al Pământului. Stratul de silicat este probabil destul de redus.

   Mercur are în interior pe o rază de1800-1900 km fier. Învelişul de silicat are doar 500-600 Km. Parţial, interiorul este topit.

   Mercur are o atmosferă îngustă, formată din atomi aduşi de vântul solar. Pentru că Mercur e aşa de fierbinte, aceşti atomi ajung rapid în spaţiu. Spre deosebire de Pământ si de Venus, atmosfera sa nu este aşa de stabilă.

   Suprafaţa lui Mercury evidenţiază numeroase şanţuri, unele de sute de km lungime şi de până la 3 km laţime. Unele traversează cratere şi par să fi fost formate prin compresie. Se estimează că suprafaţa lui Mercur s-a restrâns cu 0.1% (1 km din raza planetei).

   Una din cele mai ample formaţiuni de pe Mercur este Bazinul Caloris Basin (dreapta); are cam 1300 km în diametru. Este similar bazinelor de pe Lună. Asemenea acestora, a fost probabil provocat de un puternic impact din istoria sistemului solar. Acesta a provocat probabil şi formele ciudate din partea opusă a planetei (stânga).

   Înafara terenului afectat de cratere, există pe Mercur şi suprafeţe relativ plane. Sunt explicabile ca rezultat al acţiunii unor cratere.

   O analiză mai nouă a datelor luate de Mariner dovedeşte prezenţa unei activităţi vulcanice recente. Dar e nevoie de date suplimentare pentru a confirma această ipoteză.

   Surprinzător, observaţii ale Polului Nord al lui Mercur evidenţiază prezenţa gheţii în anumite cratere.

   Mercur are un câmp magnetic redus ca intensitate, cam 1% din cel al Pământului.

   Mercur nu are sateliţi.

   Mercur e adesea vizibil cu ochiul liber, însă se află aproape de Soare. Numeroase site-uri web arată poziţia curentă a lui Mercur şi a acelorlalte planete de pe cer. Detalii pot fi obţinute cu un software planetar ca de exemplu Starry Night.

Mai multe despre Mercur

Probleme deschise


Continut ... Soarele ... Mercur ... Venus ... Date Gazda


Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 16 Decembrie 2000