Meteori, meteoriţi şi impacturi

   Un meteor e o dâră luminoasă pe cer (o "stea căzătoare") produsă de intrarea unui mic meteoroid în atmosfera Pământului. De obicei, în serile cu cer senin se pot observa câteva astfel de stele într-o oră. Pe durata ploilor de meteoriţi (anuale) se pot vedea până la 100 într-o oră. Cei mai luminoşi se numesc "mingi de foc". Dacă zăriţi vreuna,  relataţi cele observate. Ploile de meteoriţi sunt impresionante.

   Meteoriţii sunt bucăţi din sistemul solar, căzute pe Pământ. Celemai multe provin din asteroizi, unele însă provin din comete. Căteva sunt de origine Lunară (23) sau Marţiană (18).

   Unul dintre cei de origine marţiană, cunoscut ca ALH84001 (stânga), pare să indice prezenţa timpurie a vieţii pe Marte.

   Deşi meteoriţii pot părea doar simple roci, sunt extrem de importanţi deoarece permit analiza materială a universului care se întinde dincolo de Pământ. Bucăţi de rocă aduse de misiunile Apollo şi Luna aduc dovezi materiale în acest sens:

 

Meteoriţi

din fier

fier şi nichell;
seamană cu asteroizii de tip M

rocă şi fier

amestec de rocă şi fier, seamănă cu asteroizii S

Chondrit

cei mai mulţi sunt de acest tip;ca structură se aseamăn cu scoarţa terestră

 Chondrit

Carbonat

asemnănător cu compoziţia Soarelui, mai puţin volatil;
seamănă cu asteroizii de tip C

Achondrit

asemnănători cu bazaltul; aici intră meteoriţii care par să provină de pe Lună şi Marte

   Căzător înseamnă că cineva a fost martor "căderii" meteoritului. "Găsit" înseamnă că meteoritul nu a fost văzut în cădere ci abia ulterior. Cam 33% sunt văzuţi în cădere. Tabelul următor face parte din cartea lui Vagn F. Buchwald. Include statistici despre meteoriţi observaţi între 1740-1990 (înafara celor găsiţi în Antarctica).

Statistici

Tip

Căzător %

Găsit %

Căzător - Greutate

Găsit - Greutate

Rocă

95.0

79.8

15200

8300

Rocă şi fier

1.0

1.6

525

8600

Fier

4.0

18.6

27000

435000

   Un număr mare de meteoroizi intră în atmosfera Pământului în fiecare zi, aducând peste 100 de tone de substanţă. Sunt totuşi foarte mici, fiecare având câteva mil amounigrame. Doar cei mai mari reuşesc să atingă suprafaţa pla almost netei devenind meteoriţi. Cei mai mari găs Oniţi vreodată au 60 de tone (Hoba, în Namibia).

   Viteza medie cu care intră în atmosferă este între 10 şi 70 km/sec. Doar cei mai mari însă îşi menţin viteza, cei mici fiind frânaţi la căteva sunte de Km/oră de frecarea cu aerul. Cei mari reuşesc însă să atingă Pământul cu viteză mare şi produc cratere.

   Un bun exemplu legat de ce poate produce un asteoid mic care loveşte Pământul este Craterul Barringer de lângă Winslow, Arizona. S-a produs acum 50.000 ani în urma unui impact cu un meteor de fier de circa 30-50 metri diametru. Craterul are 1200 metri diametru şi 200 adâncime. Circa 120 cratere de impact au fost identificate pe Pământ până acum (vedeţi mai jos).

   Un impact mai recent e cel produs în 1908 într-o regiune nelocuită din Siberia (Tunguska). Meteoritul avea cam 60 metri diametru. Spre deosebire de impactul de la Barringer, acesta s-a dezintegrat complet înainte de a a tinge Pământul astefel că nu s-a produs nici un crater. Totuşi copacii de pe o rază de 50 Km au fost culcaţi la pământ, iar sunetul exploziei a fost auzit pănâ la Londra.

   Există probabil cel puţin 1000 de asteroizi mai mari de 1km diametru care intersectează orbita Pământului. Unul dintre ei loveşte cam o dată la 300.000 ani în medie. Cei mari lovesc destul de rar planeta noastră, dar aceste impacturi au consecinţe dezastruoase.

   Un impact cu o cometă sau cu un asteroid de dimensiunea lui Hephaistos sau SL9 este responsabil probabil de dispariţia dinozaurilor de acum 65 milioane de ani. A lăsat un crater de 10 Km, ale cărui urme mai pot fi văzute în jungla de lângă Chicxulub în PeninsulaYucatan Peninsula (dreapta).

   Calcule bazate pe observarea unui număr mare de asteroizi arată că aproximativ3 cratere de 10 km s-au format pe Pământ la fiecare 1 milion de ani. Ele corespund dovezilor geologice. Este mai dificil însă să se calculeze frecvenţa impacturilor mari (precum cel de la Chicxulub), dar o estimare destul de bună pare să indice un impact la 100 milioane de ani.

   Aici există câteva estimări legate de consecinţele unor impacturi de diferite intensităţi:

Impact Diametru (metri)

Duritate (megatone)

Interval (ani)

Consecinţe

< 50

< 10

< 1

Meteori în atmosfera superioară, nu ating Pământul

75

10 - 100

1000

cei de fieri produc cratere, cei din rocă ard aerul

160

100 - 1000

5000

Ating Pământul; cometele ard aerul iar impactul distruge o suprafaţă de mărimea unui oraş mare (cât New York sau Tokyo)

350

1000 - 10,000

15,000

Impactul distruge o suprafaţă egală cu cea a uni stat mic, dacă se produce în ocean apar tsunami

700

10,000 - 100,000

63,000

Impactul distruge o suprafaţă egala cu cea a unui stat mare, pe ocean apar tsunami

1700

100,000 - 1,000,000

250,000

Un astfel de impact ar avea implicaţii globale şi ar distruge o suprafaţă de dimensiunea unui stat mare(California, Franţa)

din Impact Hazard', de Morrison, Chapman şi Slovic, publicat în Hazards due to Comets and Asteroids

Mai multe despre meteoriţi

Probleme deschise



Continut ... Soarele ... Corpuri mici ... Mathilde ... Meteoriţi ... Mediul ... Date Gazda


Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 29 Mai 2001