Phobos

Mars I

   Phobos ("FOH bus") este cea mai întinsă şi cea mai din interior lună a celor 2 sateliţi ai lui Marte. Phobos este cea mai apropiată de începuturi faţă de oricare din celelalte luni din sistemul solar, mai puţin de 6000 km deasupra suprafeţei lui Marte. Este de asemenea una dintre cele mai mici luni ale sistemului.
        orbita:   9378 km de la centrul lui Marte
		diametru: 22.2 km (27 x 21.6 x 18.8)
        masa:     1.08e16 kg
   În mitologia greacă, Phobos este unul din fiii lui Ares (Marte) şi Afrodita (Venus). "Phobos" este grecescul pentru "teamă" (radacina pentru "fobie").

   Descoperit în 12 august 1877 de Hall; fotografiat de Mariner 9 în 1971, Viking 1 în 1977, şi Phobos în 1988.

   Phobos orbitează în jurul lui Marte raza sincronă a orbitei. Deşi răsare la vest, se mişcă repede pe suprafaţa cerului şi apune la est, în mod obişnuit de două ori pe zi. Este aşa apropiată de suprafaţa lui Marte încât nu poate fi văzută deasupra orizontului de pe toata suprafaţa lui Marte.

   Şi Phobos este condamnată: deaoarece orbita lui este sub înălţimea sincronă forţele micşorează orbita sa (rata curentă: cu aproximativ 1,8 metri la 100 ani . În aproximativ 50 milioane de ani el se va prăbuşi pe suprafaţa lui Marte sau (mai probabil) se va rupe într-un inel. (Acesta este efectul opus aceluia de a creşte orbita Lunii.)

   Phobos şi Deimos pot fi compuse din carbon ca şi asteroizii de tip C. Dar densitatea lor este aşa de scăzută încât nu pot fi rocă pură. Par a fi compuse dintr-o mixtură de rocă şi gheaţă. Amândouă sunt cu foarte multe cratere. Noile imagini de pe Mars Global Surveyor indică că Phobos este acoperit cu un strat de praf fin de aproape 1 m grosime, similar regolitului pe satelitul Pământului.

   Nava spaţială sovietică Phobos 2 a detectat o erupţie de gaze slabă dar statornică de pe Phobos. Din nefericire Phobos 2 s-a defectat înainte de a determina natura sa; apa este cea mai bună posibilitate. Phobos 2 a adus de asemenea câteva imagini.

   Cea mai proeminentă caracteristică este craterul numit Stickney, numele de fată a soţiei lui Hall (vezi mai sus). Ca şi craterul Mimas, Herschel (la o scală mai mică) impactul care l-a creat pe Stickney aproape l-a distrus pe Phobos. Şanţurile au fost probabil cauzate de impactul lui Stickney.

   Phobos şi Deimos sunt crezute a fi asteroizi capturaţi. Există unele speculaţii că ele provin mai degrabă din afara sistemului solar decât din centura de asteroizi.

   Phobos şi Deimos pot fi folosite (în perspectivă) ca "staţii spaţiale" de pe care se poate studia Marte sau ca o haltă spre şi de pe Marte; în special dacă prezenţa gheţii este confirmată.

Mai multe despre Phobos

Probleme deschise


Continut ... Marte ... Phobos ... Deimos ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 11 Septembrie 1998