Pluto

   Pluto este cea mai îndepărtată planetă de la Soare (de obicei) şi de departe cea mai mică. Pluto este mai mică decât 7 luni ale Sistemului Solar (Luna, Io, Europa, Ganymede, Callisto, Titan şi Triton).

        orbita:    5,913,520,000 km (39.5 AU) de la Soare (media)
        diametru:  2274 km
        masa:      1.27e22 kg
   În mitologia romană, Pluto (în grecească: Hades) este zeul lumii de dincolo. Planeta a primit acest nume (după multe alte sugestii) probabil fiindcă este aşa de departe de Soare şi este mereu întuneric. Probabil că "PL" sunt iniţialele lui Percival Lowell.

   Pluto a fost descoperit în 1930 de un accident norocos. Calculele care mai târziu s-au dovedit eronate au precizat o planetă în spatele lui Neptun, bazate pe mişcările lui Uranus şi Neptun. Fără să ştie de eroare, Clyde W. Tombaugh la Observatorul Lowell din Arizona a făcut o foarte atentă urmărire a cerului care a făcut să vadă Pluto.

   După descoperirea lui Pluto, s-a determinat că Pluto era prea mic pentru mulţimea de discrepanţe în orbitele celorlalte planete. Căutarea Planetei X a continuat însă nu s-a găsit nimic. Şi nici nu se prevede aşa ceva în viitor: discrepanţele dispar dacă e folosită masa lui Neptun, determinată din întâlnirea lui Voyager 2 cu Neptun. Nu există o a zecea planetă.

   Pluto este singura planetă care nu a fost vizitată de o navă spaţială. Chiar Telescopul Spaţial Hubble poate dezvălui doar caracteristicile mai mari de pe suprafaţa sa (stânga şi sus).

   Din fericire, Pluto are un satelit, Charon. Din pur noroc, Charon a fost descoperit (în 1978) chiar înainte ca planul orbitei să se deplaseze cu marginea spre sistemul solar dinspre interior. De aceea a fost posibil să se observe multe treceri ale lui Pluto şi Charon şi viceversa. Calculând atent care porţiune a cărui corp va fi acoperit şi la ce timp, şi urmărind curbele de luminozitate, astronomii au putut să construiască o hartă "brută" a suprafeţelor de lumină şi umbre de pe cele două corpuri.

   Raza lui Pluto nu este foarte bine cunoscută. Valoarea JPL de 1137 este dată cu o eroare de +/-, aproape un procent.

   Deşi suma maselor lui Pluto şi Charon este cunoscută destul de bine (se poate determina din măsurători atente a perioadei şi a razei orbitei lui Charon şi de asemenea fizica de bază) masele lor individuale sunt greu de determinat deoarece acesta implică determinarea mişcării lor mutuale în jurul centrului de masă al sistemului care implică măsurători mult mai precise -- ele sunt aşa de mici încât chiar HST are dificultăţi. Raportul maselor lor este probabil undeva intre 0.084 şi 0.157; mai multe observaţii sunt speculative dar noi nu vom fi îndeajuns de precisi până ce nava spaţiala nu va fi trimisă.

   Pluto este cel mai contrastant corp din întregul sistem (după Iapetus). Explorarea originii contrastului este una din priorităţile de prim rang pentru misiunea Pluto Express.

   Există unii care cred că ar putea fi clasificat ca un asteroid sau cometă, decât ca o planetă. Unii consideră că fiind cea mai mare dintre corpurile Kuiper Belt (cunoscute şi ca obiecte transneptuniene). Ultimei variante i se poate acorda un merit deosebit, dar din punct de vedere istoric Pluto a fost considerat ca planetă şi este foarte probabil să rămână aşa.

   Orbita lui Pluto este foarte excentrică. La anumite intervale de timp este mai apropiat de Soare decât Neptun (aşa cum A fost din Ianuarie 1979 până în Februarie 1999). Pluto se roteşte în direcţie opusă faţă de marea majoritate a celorlalte planete.

   Pluto este prins într-o rezonanţă de 3:2 cu Neptun; orbita lui Pluto este cu exact 1,5 mai lungă decât cea a lui Neptun. Înclinarea orbitală este de asemenea mult mai mare decât a celorlalte planete. Deci deşi pare că orbita lui Pluto trece peste cea a lui Neptun, totuşi ele niciodată nu se vor ciocni. (puteţi găsi aici mai multe explicaţii detaliate.)

   Ca şi Uranus, planul ecuatorului lui Pluto este aproape în unghi drept cu planul orbitei sale.

   Temperatura suprafeţei pe Pluto variază între -235 şi -210 C (38 şi 63 K). Cea mai "caldă" regiune corespunde regiunilor care par mai închise în lentile optice.

   Compoziţia lui Pluto este necunoscută, dar densitatea sa (cam 2g/cm3) indică faptul că este o mixtură de 70% roci şi 30% apă îngheţată la fel ca Triton. Suprafeţele luminoase par să fie acoperite cu gheaţă de nitrogen cu mici adăugiri de metan (solid), etan şi monoxid de carbon. Compoziţia regiunilor întunecate ale suprafeţei lui Pluto este necunoscută dar poate fi datorat materialului organic primordial sau reacţiilor date de razele cosmice.

   Puţin este cunoscut despre atmosfera lui Pluto, dar probabil este constituită din monoxid de carbon şi metan. Este foarte subtilă, presiunea pe suprafaţa sa este de doar câţiva microbari. Atmosfera lui Pluto poate exista ca un gaz iar aproape de periheliu; pentru mare parte din lungul an al lui Pluto, atmosfera îngheaţă. Lângă periheliu, este probabil că o parte din atmosferă scapă în spaţiu chiar interacţionând cu Charon. Cei care planifică misiunea Pluto Express vor să ajungă la Pluto când atmosfera este neîngheţată.

   Natura neobişnuită a orbitei lui Pluto şi a lui Triton şi similiritatea între multe din proprietăţile lor sugerează unele conexiuni istorice între ele. Se credea odată că Pluto a fost un satelit al lui Neptun, şi nici acum nu s-a renunţat în totalitate la această idee. O idee mult mai populară este că Triton, ca şi Pluto, se mişca odată într-o orbită independentă în jurul Soarelui şi apoi a fost capturat de Neptun. Probabil Triton, Pluto şi Charon sunt singurii membri rămaşi ai unei clase largi de obiecte similare ale cărei resturi au fost apoi ejectate în norul Oort. Ca şi Luna Pământului, Charon poate fi rezultatul unei coliziuni între Pluto şi un alt corp.

   Pluto poate fi văzut cu un telescop de amator dar nu este foarte simplu. Există multe site-uri web care prezintă poziţia curentă a lui Pluto (şi a altor planete) pe cer, dar hărţi mult mai detaliate şi observaţii îngrijite de-a lungul a nenumărate luni sunt necesare pentru a o găsi în final. Hărţi folositoare pot fi create cu multe programe planetare cum ar fi Starry Night.


Charon

   Charon ( "KAIR en" ) este singurul satelit cunoscut al lui Pluto:
        orbita:    19,640 km de la Pluto
        diametru:  1172 km
        masa:      1.90e21 kg
   Charon este numit după personajul mitologic care trecea cu barca morţii peste râul Acheron către Hades (lumea de dincolo).

(Deşi oficial a fost numit după personajul mitologic, descoperitorul lui Charon l-a numit de asemenea în onoarea soţiei sale, Charlen.)

   Charon a fost descoperit în 1978 de Jim Christy. Înainte de aceasta se credea că Pluto era mai mare deoarece imaginile lui Charon şi Pluto se suprapuneau.

   Charon este neobişnuit prin faptul că este cea mai mare lună cu respect pentru planetele sale primare (distincţie odată deţinută de Luna Pământului). Unii preferă să creadă că Pluto/Charon sunt o planetă dublă decât o planetă şi o lună.

   Raza lui Charon nu este foarte bine cunoscută. Valoarea JPL de 586 are o marjă de eroare de +/-13, adică mai mult de 2 procente. Masa şi densitatea sa sunt foarte puţin cunoscute.

   Pluto şi Charon sunt unice prin aceea că nu doar Charon se roteşte sincron dar şi Pluto o face, de asemenea: ele amândouă ţin aceeaşi faţă una către cealaltă. (Aceasta face ca fazele lui Charon aşa cum sunt văzute din punctul de vedere al lui Pluto să fie foarte interesante).

   Compoziţia lui Charon este necunoscută, dar densitatea sa scăzută (de 2g/cm3) indică faptul că este similar cu lunile de gheaţă ale lui Saturn (de ex. Rhea). Suprafaţa sa pare să fie acoperită cu gheaţă de apă. În mod interesant, este destul de diferit de Pluto.

   Spre deosebire de Pluto, Charon nu are valori ale albedo-ului mari, dar poate să aibă unele mai mici care încă nu au fost evidenţiate.

   S-a mai propus ideea că Charon s-a format în urma unui impact enorm similar aceluia care a adus la formarea Lunii Pământului.

   Fără dubii Charon are o atmosferă semnificativă.


Mai multe despre Pluto şi Charon

Probleme deschise


Continut ... Soare ... Neptun ... Nereid ... Pluto / Charon ... Corpuri mici ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 25 Aprilie 2001