Saturn

Mesagerul vremurilor îndepărtate

   Saturn este a şasea planetă de la Soare şi a doua ca mărime:
        orbita:    1,429,400,000 km (9.54 AU) de la Soare 
        diametru: 120,536 km (ecuatorial)
        masa:     5.68e26 kg
   În mitologia romană,Saturn este zeul agriculturii. Zeul corespunzător la greci, Cronos, a fost fiul lui Uranus şi Gaia şi tatăl lui Zeus (Jupiter). Saturn este rădăcina cuvântului englezesc "Saturday" (sâmbătă în româneşte)(a se vedea Anexa 4).

   Saturn este cunoscut încă din vremuri preistorice. Galileo a fost primul care l-a observat cu un telescop în 1610; a remarcat apariţia ciudată şi a rămas tare nelămurit. Observaţiile mai timpurii ale lui Saturn au fost complicate de faptul că Pământul trece prin planul inelelor lui Saturn, la fiecare câţiva ani, după cum acesta se mişcă pe orbita sa. O imagine de rezoluţie slabă a lui Saturn se schimbă aşadar în mod drastic. Abia în 1659, Christiaan Huygens ,a dedus corect geometria inelelor. Inelele lui Saturn au rămas unice în sistemul solar cunoscut, până în 1977 când s-au descoperit inele slab conturate în jurul lui Uranus (şi la puţin timp după aceea în jurul lui Jupiter şi Neptun).

   Saturn a fost vizitat pentru prima dată de către Pioneer 11 în 1979 şi mai apoi de Voyager 1 şi Voyager 2. Cassini, aflat în prezent pe drum, va ajunge în 2004.

   Saturn arată turtit (oblic) văzut printr-un telescop mic; diametrele sale ecuatoriale şi polare variază cu aproape 10% (120,536 km faţă de 108,728 km). Acesta este rezultatul rotaţiei sale rapide şi a stării sale fluide. Şi celelalte planete gazoase sunt oblice, însă totuşi nu la aceste proporţii.

   Saturn este cea mai puţin densă dintre planete; greutatea sa specifică (0.7) e mai scăzută decât cea a apei.

   Asemeni lui Jupiter, Saturn conţine aproximativ 75% hidrogen şi 25% heliu cu urme de apă, metan, amoniac şi "piatră", similar cu compoziţia Nebuloasei Solare primare, din care s-a format Sistemul Solar.

   Structura internă a lui Saturn e similară cu a lui Jupiter şi constă într-un miez de stâncă, un strat de hidrogen metalic lichid şi un strat de hidrogen molecular. Urme diferite de gheţuri sunt de asemenea prezente.

   Interiorul lui Saturn este fierbinte (12000 K în miez) şi Saturn radiază în spaţiu mai multă energie decât primeşte de la Soare. O mare parte din energia suplimentară este generată de mecanismul Kelvin-Helmholtz ca şi în Jupiter. S-ar putea însă ca aceste explicaţii să nu fie suficiente pentru a dovedi luminozitatea lui Saturn; s-ar putea să fie active şi alte mecanisme, cum ar fi infiltrarea heliului în interiorul lui Saturn.

   Petele atât de proeminente pe Jupiter sunt mult mai slab conturate pe Saturn. Sunt de asemenea mai pronunţate în preajma ecuatorului. Detalii despre înălţimile norilor au rămas invizibile pe Pământ până când Voyager a stabilit că se poate studia orice amănunt referitor la circulaţia atmosferică de pe Saturn. Pe Saturn se află de asemenea ovale mari si vechi (pata roşie pe centrul imaginii în dreapta) precum şi alte trăsături comune cu Jupiter. În 1990, HST a observat un nor alb gigantic în apropierea ecuatorului lui Saturn, care nu a fost prezent în timpul întâlnirilor cu Voyager; în 1994 a fost observată o altă furtună de dimensiuni mai reduse (stânga).

   Două inele proeminente (A şi B) şi unul mai puţin pronunţat (C) se pot vedea de pe Pământ. Spaţiul dintre inelele A şi B e cunoscut ca diviziunea Cassini. Spaţiul mai puţin pronunţat din exteriorul inelului A e cunoscut ca Diviziunea Encke (aceasta este însă un fel de eroare de nume din moment ce nu a fost văzută vreodată de către Encke). Pozele de pe Voyager arată încă patru inele mai slab pronunţate. Inelele lui Saturn, spre deosebire de inelele de pe alte planete, sunt foarte strălucitoare (albedo 0.2 - 0.6).

   Deşi de pe Pământ par continue, ele sunt compuse de fapt din numeroase particule mai mici, fiecare având o orbită independentă. Diferă în dimensiune de la un centimetru la câţiva metri. Se pot întâlni şi obiecte de câţiva kilometri.

   Inelele lui Saturn sunt incredibil de subţiri : deşi au un diametru de peste 250,000 km nu depăşesc un kilometru în grosime. În ciuda înfăţişării impresionante, materialul din inele este chiar foarte puţin - dacă acestea ar fi comprimate într-un singur corp, acesta nu ar avea mai mult de 100 km în lungime.

   Particulele din inel, par a fi compuse în primul rând din apă îngheţată, dar pot să includă şi particule de piatră învelite în gheaţă.

   Voyager a confirmat existenţa în inele a unor porţiuni amestecate neomogene radiale numite "spiţe" care au fost raportate mai întâi de astronomi anonimi (stânga). Natura acestora rămâne un mister, însă s-ar putea să fie legate de câmpul magnetic al lui Saturn.

   Cel mai din afară inel al lui Saturn, inelul-F, se prezintă sub forma unei structuri complexe, alcătuită din mai multe inelel mai mici pe suprafaţa cărora se văd "noduri". Oamenii de ştiinţă speculează că nodurile ar putea fi îngrămădiri de material din inel sau sateliţi mai mici. Împletirile inexplicabile vizibile în imaginile de pe Voyager 1 (dreapta) nu se mai văd pe imaginile de pe Voyager 2 probabil datorită faptului că regiunile vizualizate de Voyager 2 corespund părţii unde componentele inelelor sunt aproape paralele.

   Între unii dintre sateliţii lui Saturn şi sistemul inelelor se realizează o strânsă şi complexă rezonanţă: unii sateliţi, aşa numiţii "păstori" (de exemplu Atlas, Prometheu şi Pandora) sunt evident importanţi în păstrarea locului inelelor; Mimas pare a fi responsabil pentru cantitatea mică de material în diviziunea Cassini, care pare a fi similară cu spaţiile goale Kirkwood în centura de asteroizi; Pan se află în inteiorul Diviziunii Encke. Sistemul în întregime, este foarte complex şi încă foarte puţin înţeles.

   Originea inelelor lui Saturn (şi a celorlalte planete joviene) nu e cunoscută. Deşi s-ar putea să fi avut inele încă de la formare, sistemele de inele nu sunt stabile şi trebuie să fie regenerate prin procese continue, probabil prin distrugerea unor sateliţi mai mari.

   Ca toate celelalte planete joviene, Saturn are un câmp magnetic semnificativ.

   Pe cerul nopţii, Saturn este uşor vizibil cu ochiul liber. Deşi nu este nici pe departe atât de strălucitor ca şi Jupiter, este uşor de identificat, ca planetă, întrucât nu "pâlpâie" aşa cum fac de obicei stelele. Inelele şi sateliţii mai mari sunt vizibili cu un telescop astronomic de mici dimensiuni. Există mai multe Web Site - uri care arată poziţia curentă a lui Saturn (şi a celorlalte planete) pe cer. Hărţi mai detaliate şi adaptate se pot crea cu un program planetarium cum ar fi Starry Night.

Sateliţii lui Saturn

Saturn are 18 sateliţi nominalizaţi.
           Distanţa     Raza   Masa
Satelit    (000 km)     (km)   (kg)   Descoperitor  Data
---------  --------  ------  -------  ----------  -----
Pan             134      10     ?     Showalter    1990
Atlas           138      14     ?     Terrile      1980
Prometheus      139      46  2.70e17  Collins      1980
Pandora         142      46  2.20e17  Collins      1980
Epimetheus      151      57  5.60e17  Walker       1980
Janus           151      89  2.01e18  Dollfus      1966
Mimas           186     196  3.80e19  Herschel     1789
Enceladus       238     260  8.40e19  Herschel     1789
Tethys          295     530  7.55e20  Cassini      1684
Telesto         295      15     ?     Reitsema     1980
Calypso         295      13     ?     Pascu        1980
Dione           377     560  1.05e21  Cassini      1684
Helene          377      16     ?     Laques       1980
Rhea            527     765  2.49e21  Cassini      1672
Titan          1222    2575  1.35e23  Huygens      1655
Hyperion       1481     143  1.77e19  Bond         1848
Iapetus        3561     730  1.88e21  Cassini      1671
Phoebe        12952     110  4.00e18  Pickering    1898

Inelele lui Saturn

                    Raza     Raza               aprox.     aprox.
Nume              interior  exterior   lungime  pozitie  masa (kg)
----              ------   ------     -----  --------  --------
Inelul-D            67,000   74,500     7,500    (inel)
Diviziunea Guerin
Inelul-C            74,500   92,000    17,500    (inel)  1.1e18
Diviziunea Maxwell  87,500   88,000       500  (diviziune)
Inelul-B            92,000  117,500    25,500    (inel)  2.8e19
Diviziunea Cassini 115,800  120,600     4,800  (diviziune)
Spaţiul Huygens    117,680    (n/a)   285-440  (subdiv)
Inelul-A           122,200  136,800    14,600    (inel)  6.2e18
Encke Minima       126,430  129,940     3,500   29%-53%
Diviziunea Encke   133,580                325       78%
Inelul-F           140,210             30-500    (inel)
Inelul-G           165,800  173,800     8,000    (inel)  1e7?
Inelul-E           180,000  480,000   300,000    (inel)

Note:
  * distanţa reprezintă kilometri faţă de centrul lui Saturn
  * "Encke Minima" e un jargon folosit de către astronomii amatori, nicidecum o denumire oficială IAU

Această categorisire este oarecum incorectă întrucât densitatea particulelor variază într-un mod complex, şi nu poate fi indicată prin divizarea în regiuni curate: există variaţii în interiorul inelelor; spaţiile nu sunt în întregime goale; inelele nu sunt perfect circulare.

Mai multe despre Saturn şi sateliţii săi

Probleme deschise


Expres spre Titan

Continut ... Soare ... Jupiter ... Sinope ... Saturn ... Pan ... Uranus ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 19 Octombrie 2000