Uranus

Magicianul

   Uranus este a şaptea planetă de la Soare şi a treia că mărime (după diametru). Uranus este mai mare ca diametru însă mai mică sub aspectul masei decât Neptun.
        orbita:    2,870,990,000 km (19.218 AU) de la Soare
        diametru: 51,118 km (ecuatorial)
        masa:     8.683e25 kg
   O pronunţie atentă evită încurcăturile; se citeşte (în engleză) "YOOR a nus" , nu "your anus" sau "urine us".

   Uranus este zeitatea greacă ancestrală a Raiurilor, un zeu suprem timpuriu. Uranus a fost fiul şi partenerul lui Gaia tatăl lui Cronos (Saturn) şi al ciclopilor şi titanilor (predecesorii zeilor olimpici).

   Uranus, prima planetă descoperită în vremurile moderne, a fost descoperită de William Herschel în timp ce scruta sistematic cerul cu telescopul personal pe 13 Martie 1781. A fost de fapt văzută de mai multe ori înainte însă ignorată fiind considerată o altă stea obişnuită (cea mai timpurie semnalare a sa a fost făcută în 1690 când John Flamsteed o considera 34 Tauri). Herschel a numit-o " Georgium Sidus" (Planeta Georgiană) în onoarea patronului său, infamul (pentru americani) Rege George III al Angliei; alţii i-au zis "Herschel". Numele de "Uranus" a fost propus pentru prima dată de Bode în conformitate cu numele altor planete inspirate din mitologia clasică însă nu a intrat în uz până în 1850.

   Uranus a fost vizitată doar de o navă, Voyager 2 pe 24 Ianuarie 1986.

   Majoritatea planetelor se învârt pe o axă aproape perpendiculară pe planul eliptic însă axa lui Uranus este aproape paralelă cu elipsa. La trecerea lui Voyager 2, polul sud al lui Uranus era orientat aproape direct înspre Soare. Aceasta conduce la ciudatul fapt prin care regiunile polare ale lui Uranus recepţionează mai multă energie de la Soare decât regiunile ecuatoriale. Uranus este totuşi mai caldă la ecuator decât la poli. Mecanismul care stă la baza acestor fapte este necunoscut.

   Ba chiar este neclar care dintre polii lui Uranus este polul nord! Fie înclinaţia axei sale este puţin peste 90 de grade şi atunci rotaţia sa este directă, fie este puţin sub 90 de grade şi rotaţia este retrogradă. Problema este că trebuie trasă o linie despărţitoare *undeva*, pentru că în cazul lui Venus de exemplu, nu este clar dacă rotaţia este chiar retrogradă (şi nu cumva o rotaţie directă cu o înclinaţie de aproape 180).

   Uranus este compusă în mare parte din stânci şi felurite gheţuri, cu doar 15% hidrogen şi puţin heliu (în contrast cu Jupiter şi Saturn care conţin mai mult hidrogen). Uranus (şi Neptun) sunt în multe privinţe similare sub aspectul miezului cu Jupiter şi Saturn mai puţin stratul imens de hidrogen metalic lichid. S-ar zice că Uranus nu ar avea un miez stâncos ca şi Jupiter şi Saturn dar mai degrabă materialul său este mai mult sau mai puţin distribuit uniform.

   Atmosfera lui Uranus este de aproape 83% hidrogen, 15% heliu şi 2% metan.

   Ca şi celelalte planete gazoase, Uranus are grupări de nori care se plimbă de ici colo rapid. Dar sunt foarte mici, vizibile numai printr-o mărire semnificativă a imaginilor luate de pe Voyager 2 (dreapta). Observaţii recente ale lui HST (stânga) arată nori mai mari şi mult mai bine pronunţaţi. Observaţii HST ulterioare arată chiar mai multă activitate. Uranus nu mai este planeta plictisitoare şi seacă pe care a văzut-o Voyager! Acuma este clar că diferenţele au apărut datorită efectelor sezoniere din moment ce Soarele se află în prezent la o latitudine Uraniană mai joasă care ar putea cauza efecte mai pronunţate asupra vremii de la zi la noapte. Până în 2007 Soarele va fi direct deasupra ecuatorului lui Uranus.

   Culoarea albastră a lui Uranus se datorează absorbţiei culorii roşii a metanului în atmosfera superioară. Ar putea să existe benzi de culoare ca şi pe Jupiter însă sunt ascunse vederii de stratul protector de metan.

   Asemeni celorlalte planete gazoase, Uranus are inele. Acestea sunt foarte întunecate, ca şi cele ale lui Jupiter, însă sunt compuse,pe lângă praful fin, din particule destul de mari, ca şi cele ale lui Saturn, ajungând la diametre de până la 10 m. Are 11 inele cunoscute, toate slab conturate; cel mai cunoscut este inelul Epsilon. Inelele lui Uranus au fost descoperite primele după cele ale lui Saturn. Acest fapt s-a dovedit extrem de important, relevând faptul că inelele sunt caracteristici ale planetelor şi nu doar lui Saturn.

   Voyager 2 a descoperit 10 sateliţi mai mici, în completare la cei 5 mai mari, cunoscuţi deja. E posibil să mai existe şi alţi sateliţi printre inele.

   Câmpul magnetic al lui Uranus prezintă o ciudăţenie şi anume: nu este centrat în centrul planetei ci dimpotrivă este înclinat cu aproape 60 de grade faţă de axa de rotaţie. Este generat cel mai probabil de o mişcare la adâncimi relativ reduse în interiorul lui Uranus.

   Uranus este uneori abia vizibil cu ochiul liber pe un cer nocturn senin; este însă uşor de reperat cu un binoclu (dacă ştii unde să te uiţi exact). Un telescop astronomic va arăta un disc mai mic. Există câteva site-uri web care arată poziţia curentă a lui Uranus (şi a altor planete) pe cer, dar pentru a o găsi cu adevărat e nevoie de hărţi mult mai precise. Astfel de hărţi pot fi create cu un program planetar cum ar fi Starry Night.

Sateliţii lui Uranus

Uranus are 20 de sateliţi numiţi plus unul recent descoperit căruia nu i s-a atribuit încă în mod oficial un nume.
           Distanţa   Raza     Masa
Satelitul  (000 km)   (km)     (kg)   Descoperitor Data
---------  --------  ------  -------  ----------  -----
Cordelia         50      13    ?      Voyager 2    1986
Ophelia          54      16    ?      Voyager 2    1986
Bianca           59      22    ?      Voyager 2    1986
Cressida         62      33    ?      Voyager 2    1986
Desdemona        63      29    ?      Voyager 2    1986
Juliet           64      42    ?      Voyager 2    1986
Portia           66      55    ?      Voyager 2    1986
Rosalind         70      27    ?      Voyager 2    1986
Belinda          75      34    ?      Voyager 2    1986
1986U10          76      40    ?      Karkoschka   1999
Puck             86      77    ?      Voyager 2    1985
Miranda         130     236  6.30e19  Kuiper       1948
Ariel           191     579  1.27e21  Lassell      1851
Umbriel         266     585  1.27e21  Lassell      1851
Titania         436     789  3.49e21  Herschel     1787
Oberon          583     761  3.03e21  Herschel     1787
Caliban        7169      40    ?      Gladman      1997
Stephano       7948      15    ?      Gladman      1999
Sycorax       12213      80    ?      Nicholson    1997
Prospero      16568      20    ?      Holman       1999
Setebos       17681      20    ?      Kavelaars    1999

Inelele lui Uranus

         Distanţa   Lungime
Inel       (km)      (km)
-------  --------   -----
1986U2R    38000    2,500
6          41840    1-3
5          42230    2-3
4          42580    2-3
Alpha      44720    7-12
Beta       45670    7-12
Eta        47190    0-2
Gamma      47630    1-4
Delta      48290    3-9
1986U1R    50020    1-2
Epsilon    51140    20-100
(distanţa este exprimată de la centrul lui Uranus până la partea interioară a inelului)

Mai multe despre Uranus şi sateliţii săi

Probleme deschise


Continut ... Soare ... Saturn ... Noutăţi ... Uranus ... Cordelia ... Neptun ... Date Gazda

Bill Arnett; Data ultimei actualizări: 22 Iulie 2001